Sora lui Colăcel - Lavinia Braniște

Un roman despre lucrurile pe care le descoperim singuri, despre nevoia de a aparține și frica de schimbare.

Fără să se cunoască prea bine, Ruxi și Adela devin peste noapte surori. Adela notează și desenează de zor în jurnalul ei de naturalist, pe când Ruxi scrie povești și are grijă de Colăcel, puiul de găină. Teritoriile sunt destul de clar stabilite între ele; mama e a Adelei, tatăl e al lui Ruxi; postul de observație din vișin e al Adelei, Ruxi se joacă în curte cu puiul.

Cele două surori se cunosc puțin câte puțin de la o zi la alta, mirate și temătoare. Luțu, calul legat de gardul vecin, aduce o schimbare: cele două fete urcă împreună în vișin. De sus, lucrurile se văd altfel și așa ajung să imagineze povești despre căluț. Iar pe măsură ce Ruxi le scrie și Adela le desenează, sentimentele lor devin tot mai amestecate.

Citate interesante din carte:

„Colăcel mă privea doar cu un ochi și atunci mi-am dat seama că voi avea tot timpul senzația asta, că-l văd doar pe jumătate și că cealaltă latură a lui o să-mi fie inaccesibilă. Așa sunt și oamenii, parcă ne privim mereu doar cu un ochi. Niciodată nu vezi tot.“

„Spatele cuiva poate să spună multe lucruri despre persoana aceea. În primul rând trebuie să știi dacă stă cu spatele la tine pentru că l-ai supărat sau dacă așteaptă să evadeze. Noi nu l-am supărat pe Căluțu. 

El nu este ținut cu forța în curte, dar nici nu poate să deschidă poarta, deoarece are copite. Ar putea încerca cu dinții, dar nu știu dacă i-a trecut prin cap că ar putea să tragă de clanță cu dinții.

Cum faci să-i treacă o idee prin cap unui cal?

Ideile se prind din zbor, trebuie să dai cu capul în ele ca într-o minge de fotbal când vine spre tine. Uneori intră în cap, uneori ricoșează.“

„Un copil, oricât de mic, are și el un trecut. Dacă nu e prea vesel, părinții speră că n-o să-l țină minte. Că o să urmeze atâtea lucruri importante și interesante încât mai târziu va trece cu vederea că i-a încurcat și l-au adus înapoi la bunica, de exemplu.

Pentru binele lui l-au adus înapoi, vor spune ei, și pentru binele bunicii, să nu fie singură.

Pentru binele tău am adus acești oameni peste tine. Ca să ai și tu un tată. Ca să ai o soră. Sperând că o să urmeze atâtea lucruri importante și interesante încât mai târziu vei trece cu vederea că ați fost mereu străini. C-o să ai nevoie de atâta ajutor, iar ei ți-l vor oferi, încât n-o să mai simți că nu sunt ai tăi.“

„Dacă ar fi vrut să evadeze, calul acesta putea evada liniștit, că n-ar fi venit nimeni după el. Poate că nu fugea tocmai ca să nu pună la încercare dorința omului de lângă el de a-l aduce înapoi.“

„Când ești mic, crezi tot ce ți se spune, fiindcă n-ai încă mecanismele îndoielii.

Și nu contează prea mult cine e acela care spune, atâta vreme cât e un adult.“

Detalii despre carte

Colecții: Cărţi pentru copii, Cărți pentru copii de 10- 11 ani

Domeniul: Autori români

Autor: Lavinia Braniște

Ilustrator: Diana Grigore

Teme: Prietenie, Animale, Autocunoaștere, Familie, Imaginație, Prieteni, Relații complicate de familie, Surori

Publicată în: Martie 2022

ISBN: 9786060864332

Ilustrată, Pentru copii

Tip copertă: hardcover

Pagini: 160

Mărime: 180x205 mm

Lavinia Braniște - Autor (n. 1983, Brăila)

Locuiesc de mai mulţi ani în Bucureşti şi încă am sentimente amestecate faţă de acest oraş. Scriu poezii din şcoala primară şi am crescut cu poveştile bunicului, care îmi mai făcea şi jucării de carton şi zmeie colorate, pe care mi le înălţa pe calea ferată – ,,la linie“. Tot cu bunicul intram în pepiniera de la linie pe sub un gard de sârmă şi culegeam iarbă pentru găini şi păpădii galbene pentru mama. Cu bunica tundeam scaieţi şi-i puneam pe casă de Rusalii şi a doua zi ne uitam să vedem cui i-a crescut mai mult norocul. 

Cărţile pentru copii au venit peste mine dintr-o întâmplare, după o pauză de douăzeci de ani, timp în care am schimbat joburi şi chirii şi m-am învăţat să trăiesc singură. Scriu pentru că-mi place să scriu. Şi am avut nevoie de douăzeci de ani ca s-o spun fără jenă.

Diana Grigore - Ilustrator (n. 1997, Buzău)

Sunt ilustrator și designer grafic. Desenez tot și cu tot ce îmi trece prin cap și mă bucur de fiecare ocazie prin care ajung să pun creionul pe hârtie. Găsesc inspirație în natură, în desenele copiilor și în micile întâmplări haotice de zi cu zi.