- Stock: Sold Out
- Model: Carte
Am tradus în adolescenţă Micul Prinţ, fără alt motiv decât plăcerea proprie, scriind totul de mână, într-un caiet de şcoală care la un moment dat a dispărut. Nu cred că mai e vreo şansă să-l găsesc pe undeva, prin vreun cotlon necercetat al casei copilăriei mele... Acum n-am tradus cartea numai pentru mine. Sunt multe locuri în care traducerea acestei cărţi cere curaj de aviator. M-am străduit să-l am.
Se spune că o carte renaşte la fiecare nouă traducere. Micul Prinţ merită să se nască măcar odată cu fiecare nouă generaţie.
Ioana Pârvulescu, traducător.
Publicată în mai 2015
Traducere din limba franceză și postfață de Ioana Pârvulescu
Copertă: paperback
Număr de pagini: 136 p
ISBN 9786068620404
Domenii: Beletristică 7-10 ani, Beletristică 10-12 ani
Colecţie: Cărțile de aur ale copilăriei
Fragment din volumul "Micul print" de Antoine de Saint-Exupery:
“— Te rog, îmblânzește-mă! spuse ea.
— Vreau s-o fac, răspunse micul prinț, dar n-am prea mult timp. Am prieteni de descoperit și multe lucruri de cunoscut.
— Nu cunoști decât lucrurile pe care le îmblânzești, spuse vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri de-a gata, de la negustori. Dar cum nu există negustori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei un prieten, îmblânzește-mă pe mine!
— Cum se face? spuse micul prinț.
— Trebuie să fii foarte răbdător, răspunse vulpea. Te vei așeza mai întâi un pic mai departe de mine, așa, în iarbă. O să te privesc cu coada ochiului, iar tu n-o să scoți nicio vorbă. Limbajul e o sursă de neînțelegeri. Dar în fiecare zi te vei putea așeza un pic mai aproape.
A doua zi, micul prinț se întoarse.
— Ar fi fost mai bine să revii la aceeași oră, spuse vulpea. Dacă vii, de pildă, la ora patru după-amiază, de pe la trei o sa încep să fiu bucuroasă. Cu cât timpul va avansa, cu atât mă voi simți mai bucuroasă. La ora patru o să mă agit deja și o să mă neliniștesc; voi descoperi prețul fericirii! Dar dacă vii la o oră oarecare, n-o să știu niciodată la ce oră să-mi împodobesc inima... E nevoie de rituri.
— Ce-i aia rit? spuse micul prinț.
— Și asta e ceva de mult uitat, spuse vulpea. Este ceea ce face ca o zi să fie diferită de alte zile, o oră de alte ore. Există, de pildă, un rit, la vânătorii mei. Joia dansează cu fetele din sat. Așa că joia e o zi minunată. Mă duc să mă plimb până la vie. Dacă vânătorii ar dansa când s-ar nimeri, zilele ar fi toate aidoma, iar eu n-aș avea deloc vacanță.
Astfel micul prinț îmblânzi vulpea. Iar când ora plecării fu aproape:
— Ah, spuse vulpea... O să plâng.
— E vina ta, spuse micul prinț, nu-ți voiam defel răul, dar ai vrut să te-mblânzesc...
— Firește, spuse vulpea.
— Dar o să plângi! spuse micul prinț.
— Firește, spuse vulpea.”