Ce este o „pliere pelviană” („pelvic tuck”)?
În grupurile de babywearing se vorbește mult despre „pelvic tuck”, „poziția broscuță”, „formă de J”, „formă de M”. Ce înseamnă aceste expresii? Haideți să vedem!
Dar mai întâi, haideți să vedem cât e de uimitoare anatomia bebelușilor!
Coloana noastră vertebrală nu este perfect dreaptă, chiar dacă așa ar părea din față sau din spate. Când te uiți la un adult dintr-o parte, sunt vizibile patru curburi ușoare, care formează un „S” alungit. Aceste curburi ne mențin flexibili și echilibrați și absorb presiunile și tensiunile pe care organismul nostru le primește din diversele acțiuni zilnice care au impact asupra coloanei vertebrale (cum ar fi mersul, alergarea și săritul).
La naștere, bebelușii sunt într-o stare de flexiune, de curbură, cu coloana vertebrală într-o curbă naturală convexă lungă, o formă rotunjită a literei J. Așadar, poziția lor naturală ergonomică, atunci când sunt relaxați, este una cu genunchii ridicați într-o poziție confortabilă care seamănă cu litera M. Această poziție este uneori numită „poziția broscuță” sau „curbarea fetală” și este cea mai calmă și mai adaptivă poziție pentru bebeluși.
Chiar și când punem bebelușii întinși pe spate, coapsele li se ridică înspre piept și sunt aproape imposibil de întins. Așa că atunci când bebelușii sunt poziționați corespunzător la verticală pe un suport lat (de la un genunchi la altul, cu fața la părinte), atunci putem spune că sunt sprijiniți optim pe pieptul părintelui, chiar și când sunt purtați în brațe.
Curbura ușoară în formă de J a părții inferioare a coloanei vertebrale va sprijini partea superioară, astfel încât bebelușul să nu se „prăbușească” în nicio parte, și să nu-i cadă capul în față sau în spate (nici măcar nou-născuților), prevenind astfel restricționarea căilor respiratorii.
Atunci când un bebeluș este ridicat, în mod instinctiv el își ridică și-și îndepărtează genunchii. Acest reflex, împreună cu reflexul palmar-plantar care-l ajută pe un nou-născut să se agațe de mama lui, sugerează că micile organisme ale nou-născuților sunt adaptate pentru ca aceștia să fie purtați la verticală și orientați înspre mamele lor.
Această poziționare ca o genoflexiune cu picioarele îndepărtate îi ajută pe bebeluși să beneficieze de o dezvoltare sănătoasă a șoldurilor.
Recomandările Doctorului Charles Price de la Institutul Internațional al Displaziei de Șold subliniază că poziția cea mai sănătoasă pentru șolduri este ca acestea să fie îndepărtate (natural) în lateral, cu coapsele sprijinite și cu genunchii îndoiți. Această poziție a fost numită „poziția jocheului”, „poziția de călărie”, „poziție broscuță”, „poziția genoflexiunii cu picioarele îndepărtate” etc. Mișcarea liberă a șoldurilor fără a le forța împreună promovează dezvoltarea lor naturală.
Deci, ce este „pelvic tuck”?
Tehnica „pelvic tuck” este o manevră care încurajează bebelușul să adopte o poziție ergonomică ce creează o „formă de J” privind coloana bebelușului dintr-o parte, și o „formă de M” privind-o din față. Această poziție este cea mai bună, adaptivă și confortabilă poziție, și cea care respectă cel mai mult anatomia bebelușului.
Cum efectuăm această manevră?
Scopul este să avem bebelușul într-un marsupiu într-o poziție sigură și ergonomică, cu șoldurile la un nivel mai jos decât genunchii și cu pelvisul înclinat într-o formă ușoară de J. Nu doar că această poziție respectă anatomia bebelușului, dar le permite bebelușilor noștri să contribuie activ la „purtare” și asigură o mai bună distribuire a greutății, contribuind astfel la o experiență de babywearing mai sigură și mai confortabilă și pentru voi, și pentru bebelușii voștri!
Țineți piciorușele bebelușului din spatele genunchilor și ridicați-le blând către pieptul vostru, într-o mișcare în sus. Asigurați-vă că bebelușul vostru e sprijinit de wrap sau de marsupiu de la un genunchi la celălalt și peste spate până la ceafă.
Atunci când îți porți bebelușul în wrapul Boba, asigură-te că întinzi ambele părți ale wrapului în mod egal, de la un genunchi la altul, și partea orizontală care vine la final peste bebeluș să ajungă până sus la ceafă, dar și sub funduleț, pentru a le asigura un șezut adânc, confortabil.
Articol tradus de pe blogul Boba, de aici.
