Mulțumim, Eric Carle

Eric Carle, autorul și ilustratorul Omidei mâncăcioase și a multor altor cărți de succes, a plecat spre o lume mai colorată la vârsta de 91 de ani.

Chiar dacă noi în România am făcut cunoștință recent cu cărțile lui, în lume acestea au ”crescut” generații întregi, din anii ’60 încoace. Când a fost întrebat de ce crede el că Omida mâncăcioasă e atât de populară și la 50 de ani de la apariție, el a răspuns: “Cred că este o carte a speranței. Copiii au nevoie de SPERANȚĂ. Tu, o omidă mică și insignifiantă, poți să te dezvolți într-un fluture frumos și poți zbura în lume cu talentul tău.”

Le-am dat copiilor azi-dimineață vestea, cu riscul să-i întristez. Am vrut să ne gândim cu toții azi la el cu drag și să conștientizeze că Eric Carle nu e ceva abstract, a fost un mare OM contemporan cu ei.

Eu personal când mă gândesc la cărțile lui îmi amintesc cum pe cel mare l-au învățat să vorbească corect de când a rostit primele cuvinte. Cum mi-am dat seama că el e ”de vină”? Când Alex avea doi ani și la o săptămână după ”mama” a urmat un fluviu de cuvinte, citeam împreună ”Vrei să fii prietenul meu?”. Și când îl întrebam pe puiul de om ”a cui o fi coada aceasta?” el îmi răspundea mereu cu un genitiv perfect ”a crocodilului”, ”a vulpii” .

Dar și cu David am o amintire legată de minunatul Eric Carle. De mic bebeluș el era invidios de ce fratele lui mai mare poate face ceva sau înțelege ceva ce el încă nu are capacitatea (mereu îmi reproșează de ce nu l-am născut pe el primul ). Frustrările lui au determinat chiar o pauză lungă de lecturi, pentru că nu aveam cum să-i citesc celui mare, când David se enerva și voia să ne rupă toate cărțile. Încercam să-l atrag și pe el cu cărțile pe care cel mare le adora când era mic. Nu am avut deloc succes, până când a ajuns la Eric Carle . Fascinat a fost el, și fascinant a fost să văd un mic toddler care până atunci se enerva dacă citeam orice cu voce tare cum stă uimit admirând ilustrațiile, și cum ascultă vesel cum îi citesc. Cum râde în hohote și mai ales cum e fericit că în sfârșit înțelege ce îi citesc. Mulți ani i-am cumpărat tot ce a apărut la noi scris și ilustrat de Eric Carle, doar era autorul lui preferat. Era deja școlar când încă eu tot îi făceam o bucurie aducându-i cărți care poate nu mai erau pentru vârsta lui. Dar când îl vedeam la 6 ani că citește singur cărți lungi chiar și fără ilustrații nu puteam să nu mă minunez și să nu-i mulțumesc în gând lui Eric Carle pentru că i-a sădit dragostea pentru cărți celui mai încăpățânat non-cititor 

Am văzut azi pe internet multe astfel de mesaje: ”mulțumim, Eric Carle, pentru că ai făcut ca generații întregi să iubească să citească!”. Mulțumim că ți-ai împărtășit talentul cu lumea întreagă atât de mulți ani. Comorile ce ni le-ai lăsat sunt neprețuite.

 Cu recunoștință,

Raluca