Pietrele lui Aston - Lotta Geffenblad

„Pietrele lui Aston” (Astons Stenar), apărută în 2005, a fost imediat apreciată pentru poezia textului și magia ilustrațiilor care povestesc împreună, cu umor și duioșie, despre cum ar trebui să fie copilăria: liberă, nestingherită, plină de dragoste.

 
E o seară mohorâtă de toamnă târzie. Frigul se strecoară tiptil printre umbre. De pe alee se aud pași. Pleosc! Pleosc! Uite-l și pe Aston. E cu mama, care duce câteva plase grele. Brânză, spanac și pește de la piață. Brusc, Aston se oprește. A zărit ceva. O piatră aspră, udă și strălucitoare. Aston își scoase mănușa și-o atinse cu lăbuța. E așa de rece! Sărăcuța…

Lotta Geffenblad (n. 1962), ilustratoare și autoare suedeză de cărți pentru copii, s-a inspirat în „Pietrele lui Aston” din arta tradițională japoneză de imprimare cu blocuri de lemn.

„Este o mare bucurie să spui povești! Orice se poate întâmpla într-o carte ilustrată. Te poți folosi de culori, de forme, de intrigă sau de sentimente pentru a te juca într-un mod captivant, în deplină libertate. Este minunat să fii cel care deschide altora poarta către minunata lume a cărților ilustrate, fie citind povești copiilor, fie ca autor de cărți.” (Lotta Geffenblad)
 

Mihaela Chereji, psiholog și traducător, a scris pentru Editura Cartea Copiilor despre empatia redată prin intermediul poveștilor:

Vedem în jur oameni care reuşesc să identifice şi să simtă emoţiile celorlalți. Pot să vadă lumea din punctul de vedere al altora, pot să înţeleagă şi să rezoneze cu alte persoane. Sunt sensibili la nevoile celor cu care intră în contact sau pe care doar îi observă. Altfel spus, oameni care simt empatie.

Empatia este o emoţie complexă care se manifestă ulterior emoţiilor de bază (precum bucuria sau frica) atunci când copilul conştientizează şi acceptă o perspectivă diferită. O calitate pe care o apreciem, relaţionată în numeroase studii cu dezvoltarea socială şi emoţională a copilului şi cu relaţii interpersonale pozitive, anumite cercetări evidenţiind inclusiv rezultate academice superioare la copiii cu un nivel ridicat de empatie.

Experienţele prin care copilul trece facilitează sau din contră, estompează această achiziţie. În categoria experienţelor care dezvoltă empatia se încadrează comportamentul responsiv al părintelui faţă de copil, înţelegerea şi recunoaşterea emoţiilor copilului, precum şi exemplele de empatie oferite şi discutate. În cea de-a doua categorie surprindem desenele şi programele tv care promovează violenţa şi alte comportamente indezirabile prin prisma personajelor care devin modele pentru copii. Copilul ajunge să se familiarizeze cu aceste tipuri de acte, ceea ce înseamnă că, deşi probabil la început le consideră respingătoare, treptat, ajunge să le perceapă ca fiind normale şi chiar să le interiorizeze.

A petrece timp cu copilul învăţându-l ce înseamnă a fi receptiv şi deschis faţă de cei din jur versus a-l plasa în faţa televizorului pentru „a câştiga un răgaz” reprezintă experienţe calitativ diferite, care pot face diferenţa între un nivel mai ridicat sau mai scăzut de empatie.

Se pare că personajele din poveste, adesea reprezentate de fiinţe umane sau de animale personificate, reprezintă instrumentele perfecte pentru dezvoltarea empatiei copiilor. Părinţii au posibilitatea de a discuta cu copiii exemplele de empatie şi compasiune înfăţişate în cadrul poveştii, iar apoi le pot relaţiona cu diverse situaţii din viaţa copilului.

Un mod foarte subtil şi pe înţelesul copiilor de a înfăţişa această emoţie găsim în cartea „Pietrele lui Aston” de Lotta Geffenblad. Aston, personajul cărții (un cățel) nu trece indiferent pe lângă pietrele care, bietele, sunt singure şi suferă din cauza frigului. Aston îşi foloseşte căciula pentru a le încălzi şi le duce acasă unde găseşte pentru fiecare un culcuş cald. Sufletul mărinimos a lui Aston se vede în privirea lui, în modul în care îşi orientează trupuşorul către fiecare piatră singuratică şi rece pe care o întâlneşte, în felul în care atinge şi poartă la piept micuţele pietre, în efortul pe care îl depune pentru a le înveli sau a le face baie. Şi cât de frumos ţes ilustraţiile toate aceste ipostaze prin care Aston ne permite să îi descoperim universul!

La sugestia părinţilor, Aston îşi pune dragele pietre într-o cutie şi le duce în excursie la mare, unde multe alte pietre se bucură de lumina soarelui, de apă şi nisip. După ce reflectează la sugestia tatălui de a le lăsa în compania tovarăşelor lor, Aston se întoarce la părinţii care aşteptau cu nerăbdare decizia micuţului lor. Mult îndrăgitul personaj îşi arată încă o dată empatia şi demonstrează că această calitate depăşeşte graniţele unei situaţii. „Cutia nu-i chiar goală, spuse Aston. Am luat un băţ, mi-a fost aşa milă de el…Era atât de singur! Aici sunt numai pietre…”

Capacitatea de a empatiza este relaţionată cu nivelul de dezvoltare al copilului. Observarea comportamentului empatic de către copil la dumneavoastră, dragi părinţi, la alte persoane, la personajele din poveste influenţează mult mai mult reacţiile copilului decât doar explicaţiile şi discuţiile despre modalitatea în care copilul ar trebui să se comporte, în lipsa unor exemple concrete.

Inițial am fost reticente din cauza culorilor ilustrațiilor, ni s-au părut mai puțin vesele. Însă copiii noștri au fost încântați, le-a plăcut cartea enorm.

 

Date tehnice:

20 × 26 cm
carte cu coperta cartonată
28 pagini.
Grupa de vârstă: 3 - 12 ani.