Hörbe cu Pălăria cea Mare - Otfried Preußler

O poveste cu pitici

Hörbe se bucură de viață și, când soarele pătrunde printre vreascuri până în camera sa, se gândește: Ce frumos este să trăiești!

Traducere din limba germană de Christa Richter

Titlul original: "Hörbe mit dem großen Hut"

Categorie de vârstă: 7 ani+

Colecții: Cărţi pentru copii, Arthur retro

Domeniul: Beletristică 7-10 ani

Autor: Otfried Preußler

Publicată în: Septembrie 2020

ISBN: 9786067886986

Ilustrată, Pentru copii, Recomandată

Tip copertă: hardcover

Pagini: 128

Mărime: 170x220 mm.

OTFRIED PREUßLER (1923–2013) s-a născut într-o familie de profesori în Reichenberg, Cehoslovacia. În copilărie era tare încântat să asculte basmele din regiune. Chemat să se înroleze în armată în cel de-Al Doilea Război Mondial, Preußler a fost capturat de inamic în 1944, pe frontul de Răsărit, și a petrecut următorii cinci ani ca prizonier de război în Republica Tătară. După ce a fost eliberat, a mers în Bavaria unde a devenit învățător și director de școală primară. Își mărea veniturile lucrând ca reporter pentru un ziar local și scriind scenarii pentru programe de radio dedicate copiilor. A fost unul dintre cei mai populari autori pentru copii din Germania – Preußler a primit de două ori Premiul German pentru Literatură Juvenilă. Numeroasele sale cărți au fost traduse în cincizeci și cinci de limbi și vândute în peste cincizeci de milioane de exemplare.

"Așadar, mă numesc Otfried Preussler, sunt german și m‑am născut în Boemia de Nord. După război și alți cinci ani m‑am stabilit aici, în Bavaria de Sus, unde familia mea locuia mai demult. Logodnica mea m‑a așteptat să mă reîntorc acasă timp de șapte ani (șapte ani, exact ca în basme). Apoi ne‑am căsătorit imediat și în cursul anilor au apărut în fami‑ lia noastră trei fi ice: Renate, Regine și Susanne. Fetițele mele, ca și elevii mei – căci trebuie să știți că timp de mulți ani am fost învățător – îmi cereau să le spun mereu alte și alte povești; povești care le făceau plăcere nu numai lor, dar și mie, povestitorului. Și, de fapt, așa am ajuns ca într‑o bună zi să aștern pe hârtie toate poveștile pe care le spusesem copiilor și să le public. Iată, deci, cum am devenit scriitor. Un scriitor care și astăzi scrie pentru copii cu aceeași plăcere ca la început. De ce? Fiindcă îmi plac copiii, fi indcă îmi place să povestesc și fi indcă sunt convins că fără povești – ca și fără pâine – copiii nu pot trăi și deveni oameni mari."