Stejarul pitic, cel mai bun tătic! - Victoria Pătrașcu și Livia Coloji

Cinci poveşti inteligente, amuzante, scrise inspirat şi cu gândul la copiii de azi s-au cuibărit în această carte şi abia aşteaptă să fie citite şi împărtăşite:

Stejarul pitic, cel mai bun tătic!
Povestea orașului Tot-La-Fix
Cadoul Celestinei
Atacul televizoarelor
Poveste de iarnă


Prima te invaţă despre cum grija şi iubirea oferite celorlalţi te pot transforma şi îţi pot oferi o mulţime de bucurii.

Cea de-a doua îţi reaminteşte cât de important este să nu uiţi ceea ce contează cu adevărat în viaţă.

A treia, „Cadoul Celestinei”, îți face cunoştinţă cu o fetiţă care nu mai ştia să se bucure pentru că avea aproape tot ce îşi putea dori.

Nici nu se termină bine povestea Celestinei că televizoarele îşi încep atacul în cea de-a patra poveste, în care ni se aduce aminte că orice exces capătă putere asupra noastră şi ne poate face mult rău dacă nu găsim un echilibru sănătos.

Povestea de încheiere este o „Poveste de iarnă” care ne poartă peste mări şi zări până în deşert, pe tărâmul tuaregilor, făcându-ne părtaşi la o minune şi un adevăr – atunci când îţi doreşti cu tărie un lucru, mai devreme sau mai târziu dorinţa ți se va îndeplini.

VICTORIA PĂTRAŞCU are o experienţă de peste un deceniu ca redactor în presa scrisă, radio şi televiziune, iar din 2007 se ocupă de conceperea şi susţinerea de proiecte educaţionale destinate, în mare parte, copiilor.

În septembrie 2007 a obţinut premiul al II-lea la concursul de dramaturgie „100, 1000, 1000000 de poveşti”, organizat de Teatrul Ion Creangă, cu piesa „O poveste cu Bulbuc/Care intră în bucluc”.

A publicat „Ziua în care a fugit somnul” (2008), o carte pentru copii de 4-8 ani, realizată în colaborare cu ilustratoarea Irina Dobrescu. A fost inclusă, alături de alţi autori români contemporani de literatură pentru copii, în antologia „Bookătăria de texte şi imagini”, editată de Clubul Ilustratorilor în 2009.

În 2008, povestea „Stejarul pitic, cel mai bun tătic”, sub formă de piesă de teatru, a fost difuzată de Teatrul Naţional Radiofonic (Radio România) şi a fost selecţionată pentru International Children's and Youth Radio Drama Festival, desfăşurat la Bratislava.

Autoarea a dezvăluit editurii gândurile ei referitoare la „Stejarul pitic, cel mai bun tătic”:

Sunt cinci poveşti cu tâlc menite să-i pună pe cei mici pe gânduri. Pentru că întrebările pe care şi le pun după ce citesc poveştile sunt, cred eu, mai importante decât o mie de răpunsuri pe care le primesc în fiecare zi de-a gata. Știm cu toţii refrenul adulţilor: „Asta se face așa şi nu așa”, „Asta e bine, asta e rău”, „Nu ai voie să”, "Trebuie să faci asta şi nu asta". Pentru mine este esenţial ca o poveste să poarte în ea o lecţie de viaţă. O lecţie despre bunătate, prietenie, lăcomie sau generozitate, frică sau curaj, despre lucruri importante şi mai puţin importante, despre minciună, somn, lene, despre cum să-ţi înfrângi frica şi să o iei mereu de la capăt. Poveştile au fost şi sunt purtătoare de sens chiar dacă adulţii zilelor noastre au uitat cât de importante sunt în formarea unui om. Gândiţi-vă doar că mii de ani omenirea întreagă a crescut cu poveşti.
 
Copiii (şi nu numai ei) caută în primul rând plăcerea. Un motiv pentru care nu mai citesc este şi pentru că şcoala (în special), dar şi unii părinţi au despărţit lectura de plăcere. Unii adulţi consideră ca odraslele lor trebuie să citească numai anumite cărţi. De obicei acele cărţi care se află în bibliografia şcolară sau cele care i-au încântat pe ei în copilărie. Am auzit adesea fraza: „Cartea aia nu e carte, e o prostie!”. Sunt vorbe care îi determină pe copii să renunţe la lectură de tot sau să o facă ocazional şi mai mult de nevoie. Eu scriu pentru copiii acestor vremuri. Ei sunt importanţi pentru mine. Sunt atentă la preocupările lor, la felul în care trăiesc, la întrebările pe care şi le pun. Sunt nerăbdătoare să îi învăţ ceva, dar nu din poziţia de forţă a adultului, ci mai degrabă din postura unui prieten care le împărtăşeşte o întâmplare. Povestea stă întotdeauna pe primul plan. Morala se diluează ca o pastilă de calciu efervescent în sucul răcoritor de portocale. Calciul, în timp, le face oasele puternice, dar în sucul de portocale stă toată savoarea, nu? În plus, întotdeauna acord libertate cititorului meu. Și îl tratez cu seriozitate şi respect. Este mic, dar de cele mai multe ori mai deştept decât mine. Este dreptul lui să îşi ia ce are nevoie dintr-o poveste. Nu impun nimic. Nu iau pe nimeni de mână să-i arăt cu de-a sila ceva. Frumuseţea literaturii stă şi în faptul că fiecare poate fi impresionat de cu totul şi cu totul altceva. Povestea se transformă, astfel, într-un leac bun la toate. Unii au nevoie de râs şi atunci umorul unui personaj le face bine, alţii au nevoie de tandreţe, alţii îşi caută un model sau un prieten.

LIVIA COLOJI a fost dintotdeauna pasionată de desen. După absolvirea Facultăţii de Arte Plastice a Universităţii de Vest din Timişoara, a lucrat timp de câţiva ani ca grafician la un important studio de design din acelaşi oraş. Din 2006, este ilustrator liber profesionist, iar ilustraţia de carte pentru copii a devenit domeniul preferat de activitate.

Este un ilustrator prolific, cu numeroase lucrări publicate la edituri din ţară, dar şi din Italia, Marea Britanie, Germania, Portugalia, Cipru sau Statele Unite. În cei şase ani de activitate, a participat la expoziţii de ilustraţie în ţară şi în străinătate, precum și la târguri de profil şi a susţinut o serie de prezentări şi workshopuri pentru cei interesaţi de acest domeniu. Cele mai recente informaţii despre activitatea sa pot fi găsite într-o frumoasă prezentare pe site-ul www.illustration.ro.

 
Date tehnice:

20 × 26 cm
carte cu coperta cartonată
48 pagini.
Grupa de vârstă: 3 - 12 ani.